Fără rușine

Dacă o să căutați în dicționar cuvântul “rușine” o să citiți astfel:
1. Sentiment penibil de sfială, de jenă provocat de un insucces sau de o greșeală.
2. A-i fi sau a muri (a-i plesni cuiva obrazul) de rușine, se spune când cineva se simte foarte rușinat.
3. Modestie, rezervă, reținere.
Sunt convinsă că toți cititorii acestei rubrici știu despre ce vorbesc. Pentru că toți am trecut, mai mult sau mai puțin, prin acele momente penibile în care, vorba bunicii, ne venea să intrăm în pământ de rușine după un gest sau o vorbă nelalocul lor.
De aceea, nu-mi pot deloc imagina cum o fi să nu ai această problemă. Da, dragilor, există oameni care nu au, nu cunosc și nu vor (mai) cunoaște vreodată acest sentiment: să le fie rușine.
Luați ca exemplu recent celebrul procuror oprit de polițiști. Care nu se sfiește câtuși de puțin să-și fluture legitimația în fața lor. Și funcția. Și tupeul. Și felul în care se poziționează față de aceștia. Și faptul că-i amenință că va vorbi cu șeful de la IPJ. Și asta pentru ce, pentru că nu semnalizase într-o depășire și avea viteza puțin cam mare. Adică o mică amendă în cel mai rău caz, nu?
Nu ne miră din păcate. Astfel de exemple avem cu zecile, dacă nu cu sutele! Mă întrebam însă dacă așa se nasc astfel de personaje sau își pierd RUȘINEA pe parcursul vieții.
Apoi mi-am amintit cazul unui elev care și-a bătut un coleg. La un liceu de la noi. Elev al cărui tată, chemat de diriginte la școlă pentru a i se comunica fapta destul de gravă, ce credeți că i-a spus fiului său de față cu toată lumea: “Prost ești, bă! Nu puteai să-l bați în afara școlii, așa riști exmatricularea!”
Mai scrie în DEX: N-ai (sau n-are) rușine sau nu-ți (sau nu-i, nu le etc.) e rușine (obrazului), se spune cuiva lipsit de bun-simț, obraznic, nesimțit, nerușinat.
Articol de: Ana Hodonet
Mai 2023