Au băgat bizon la supermarket. Nu vă grăbiți, e promoție. Sigur prindeți!

Kaufland nord. Râmnicu Vâlcea. 5 locuri de parcare pentru persoanele cu dizabilităț. În dreapta intrării.
Am rămas în mașină să vorbesc la telefon, fix în fața intrării, cât timp Mihai s-a dus cu lista la cumpărături. Da, recunosc, îl trimit cu listă pentru că e nevoiaș în acest sens! Aveam, deci, spre dreapta mea, o vedere excelentă asupra celor 5 locuri de parcare menționate mai sus.
În cele 30 de minute cât l-am așteptat pe Mihai au parcat (și plecat, bineînțeles) mai mult de 10 masini. Din NICIUNA nu a coborât vreo persoană cu nevoi speciale. Din contră, am văzut cam așa: un cuplu de vâstă medie. Sprinteni foc; Doi băieți cu mușchi la vreo 35 de ani împreună cu o fetiță la vreo 8-9 ani; Un cuplu mai în vârstă, dar foarte ok; Un tip singur, bineînțeles! Bineînțeles! Celebrii adulți acompaniați de fuste largi cu copiii după ei ei care nu numai că au parcat acolo, dar au și aruncat ambalajele dulciurilor pe care tocmai le cumpăraseră fix lângă mașină, înainte să se urce în ea. Și nu erau puțini, nici nu-mi dau seama cum au încăput toți într-o singură mașină!
Mergem apoi puțin mai spre sud-est. Shopping city mall. Un bmw (da, cu litere mici, scuzați îndrăzneala) tocmai parca pe locurile pentru persoane cu dizabilitati. Mi-a atras atentia tatăl care tocmai coborâse și striga ceva catre parteneră, soția presupun, pentru că aveau și un puști pe bancheta din spate.
Tatăl s-a grăbit sa intre în mall. Era evident că nu avea ceva complicat de facut acolo, avea un drum scurt, de aceea, justificat (nu?) parcase pe locurile destinate persoanelor cu dizabilități și treburi scurte în mall. Desi eu aveam treabă la etaj, (da, mergeam la film!) nu m-am putut abține și l-am urmărit sa văd care era treaba așa de urgentă încât nu putuse să parcheze 50 de metri mai sus. Am fost convinsă că va coti spre dreapta, la toaletă. Da de unde, a intrat, unde credeti… la schimb valutar! Mi-a venit sa vomit și-am făcut cale-ntoarsă spre cinematograf, sperand ca Timothee Chalamet să-mi alunge repede scârba care mă cuprinsese.
E început de primăvară. Rămân optimistă. Dar pe-ăștia (pe care îi pun în aceeași categorie cu cei care nu ridică excrementele propriului cățel) i-aș deporta în Siberia vreo 15 ani. Fără căței, că ei n-au nicio vină!

Articol de: Ana Hodobet
Martie 2024