The pale blue dot
În 1977 NASA a lansat Voyager 1, o sondă spațială robotică cu misiunea de a studia sistemul solar exterior. După ce a studiat Jupiter în 1979 și Saturn în 1980, misiunea primară a fost declarată finalizată. Voyager 1 a fost prima sondă spațială care a furnizat imagini detaliate ale celor mai mari două planete și ale lunilor lor majore. Misiunea sa a fost extinsă și continuă până în zilele noastre, cu scopul de a investiga limitele Sistemului Solar, inclusiv centura Kuiper, heliosfera și spațiul interstelar. Când sonda spațială a trecut pe lângă Saturn, celebrul astronom american Carl Sagan a propus ideea ca sonda spațială să facă o ultimă fotografie a Pământului. Dupa multe discuții, pe 14 februarie 1990, Voyager, aflată atunci la 6 miliarde de km. distanță de noi, și-a întors camera spre Pământ și a făcut poate cea mai iconică fotografie pe care o vom vedea vreodată!
În cartea sa din 1994, Pale Blue Dot, Carl Sagan scria:
“Priviți acel punct. Asta e aici. Asta e acasă. Suntem noi. Pe el, toți cei pe care îi iubești, toți cei pe care îi cunoști, toți despre care ai auzit vreodată, fiecare ființă umană care a fost vreodată. Agregatul bucuriei și suferinței noastre, mii de religii, ideologii și doctrine economice încrezătoare, fiecare erou și laș, fiecare creator și distrugător de civilizație, fiecare rege și țăran, fiecare cuplu tânăr îndrăgostit, fiecare mamă și tată, copil plin de speranță, inventator și explorator, fiecare profesor de morală, fiecare politician corupt, fiecare „superstar”, fiecare „lider suprem”, fiecare sfânt și păcătos din istoria speciei noastre a trăit acolo – pe un fir de praf suspendat într-o rază de soare.
Gândiți-vă la râurile de sânge vărsate de toți acei generali și împărați pentru ca, în glorie și triumf, să devină stăpânii de moment ai unei fracțiuni de punct. Gândiți-vă la nesfârșitele cruzimi ale locuitorilor unui colț al acestui pixel asupra locuitorilor abia distinși dintr-un alt colț, cât de frecvente neînțelegerile lor, cât de dornici sunt să se omoare între ei, cât de fierbinte le e ura.
Importanța noastră imaginară de sine, amăgirea că avem o poziție privilegiată în Univers sunt provocate de acest punct de lumină palidă. Planeta noastră este o pată singuratică în marele întuneric cosmic învăluitor. În obscuritatea noastră, în toată această vastitate, nu există niciun indiciu că va veni ajutor din altă parte pentru a ne salva de noi înșine.
Pământul este singura lume cunoscută până acum pentru a adăposti viață. Nu există niciun alt loc, cel puțin în viitorul apropiat, în care specia noastră ar putea migra.
S-a spus că astronomia este o experiență umilitoare și de construire a caracterului. Poate că nu există o demonstrație mai bună a nebuniei încrederilor umane decât această imagine îndepărtată a lumii noastre minuscule. Pentru mine, subliniază responsabilitatea noastră de a trata mai bine unul cu celălalt și de a păstra și prețui punctul albastru pal, singura casă pe care am cunoscut-o vreodată.”

Articol de: Ana Hodobet
Decembrie 2024