Monstruoasa banalizare a răului

Avusesem de gând să scriu astăzi despre o librărie. Care a dispărut. La noi în Râmnic.
Între timp au apărut dezvăluirile despre ororile petrecute în acele azile de bătrâni. Pe care le-am “recepționat” firesc, ca orice om, dând vina pe autorități, dând din umeri și dând pagina. Cum o să faceți și dumneavoastră în câteva secunde.
Apoi am citit din întâmplare mesajul lui Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei. Nu sunt eu prea bisericoasă, dar nu am cum să nu vi-l împărtășesc. Măcar câteva fragmente:
Monstruoasa banalizare a răului, dezumanizare și conștiință împăcată
Cruzimea este probabil fața cea mai hidoasă a omului pervertit, purtător de măști. Când toate cad, rămâne chipul dezgolit și hâd al cruzimii.
Când ea se manifestă în mod obscen față de bătrâni sau copii, maltratați ca și cum ar face parte din altă specie decât cea umană, avem de-a face în mod evident cu manifestarea insuportabilă a Răului absolut, lipsit de sens, deci absurd.
Surd la strigătele care imploră milă, hrană, apă.
Sa spui că nu știi ce se petrece într-un stabiliment public destinat unor persoane călcate în picioare de suferințe inimaginabile, deși ești cățărat suficient de sus încât să poți vedea nu doar în curtea proprie, ci până departe, a te lepăda de orice răspundere după care adaugi un grăbit „Doamne ajută”, e proba supremă de abjecție și cinism.
Creștinismul afișat, clamat, formalizat, instrumentalizat este doar varianta plină de E-uri a religiei iubirii și confiscată antihristic de persoane adânc dedublate.
Realul creștinism e viu, agonic, pulsatil pe crucea răstignirii egoismului hrăpăreț, a egolatriei psihopatologice, a nepăsării cinice. El inspiră noblețe, care la rândul ei e milostivire, smerenie și bunătate care (ne) salvează.

Articol de:
Ana Hodobet
Iulie 2023