De la telefon la creier

John Ratey, profesor asociat pe disciplina psihiatrie la Harvard, spunea că din 2006 până în 2016, intervalul de atenție al creierului a scăzut de la 12 la 8 secunde, fiind specii de pești capabili de 9 secunde.
Pare o glumă nu prea strălucită desprinsă din emisiunea “iUmor” dacă nu ar fi de fapt o temă cât se poate de gravă.
Experimentele arată că prezența unui telefon pe masă scade atenția adultului cu 50%. Atenție, a ADULTULUI!
Pe măsură ce creierul este mai tânăr efectele negative se accentuează semnificativ. La care se adaugă plăcerea instinctivă pentru abundența de stimuli vizuali și auditivi ai device-ului, care predispun creierul la plictiseală atunci când se trece înapoi la stimularea lineară venită în lipsa telefonului.
Vrem ca tehnologia să ne facă viața mai ușoară și (O, da!) mai comodă! OMNIPrezența telefonului mobil în viața noastră a devenit o normalitate. Atât de mult încât nu ne surprinde deloc acceași omniprezență a telefonului în viața copiilor noștri. Dacă nu ne surprinde, măcar ar trebui să ne pună întrebări.
În fiecare zi sunt distrași de notificări, apeluri, mesaje și altele de pe telefonul mobil. Smartphone-urile îi trezesc, le trimit „scrisori” în căsuța de mail, le vorbesc și le mențin o legătură constantă cu familia și prietenii.
Astfel de lucruri ni se par normale.
Însă corpul nostru nu are aceeași părere. Astfel de alerte ale telefonului derutează hormonii activi într-o acțiune, cresc bătăile inimii, îngreunează respirația, contractă mușchii, iar glandele care secretă transpirația se deschid. Deși pare greu de crezut, asta pentru că tu nu simți nimic din toate acestea, astfel procesele prin care funcționează organismul sunt date peste cap.
Notificările unui telefon ne pregătește creierul să fie constant stresat și speriat. Asta înseamnă că, printre altele, cortexul prefrontal, acea parte a creierului care se ocupă cu unele dintre funcțiile cognitive, are de suferit.
În plus, fiind tot timpul întrerupți de telefon, creierul copiilor (dar și al nostru!) nu dă randamentul maxim pe niciun plan dacă nu-i permitem să se concentreze pe o singură activitate. Pentru că, de fapt, nu mă concentrez deplin pe niciunul dintre planuri. Așa că apar:
– anxietatea (de ce nu sunt în stare să mă concentrez),
– oboseala (fac slalom între sarcini),
– lipsa de satisfacție (nu sunt mulțumit de cum fac lucrurile)
– deconectarea de sine (a te concentra pe o singură sarcină înseamnă a te concentra pe tine).

Articol de: Ana Hodobet
Noiembrie 2023