Povesteşte-ne, te rog, cum şi când a început cariera ta profesională?
Atunci cand am inceput eu sa cant, inca era prematur sa vorbesc despre o „cariera”, profesia s-a definit mai tarziu. Eu am cantat de la varste foarte fragede, iar la 7 ani am debutat in emisiunea Tip Top Minitop, la TVR. Tatal meu m-a dus pur si simplu de mana, la preselectie, a fost prima mea confruntare cu emotia. Asa a inceput… si apoi am prins curaj si am fost remarcata… iar restul se stie.

Ţi-ai dorit întotdeauna să ajungi o artistă?
Am fost o mica artista inca dinainte de a ma gandi ce fac cu viata mea, deci la mine cronologia e un pic inversata, dat fiind faptul ca am debutat asa devreme. In aceste conditii, am stiut dintotdeauna ca locul meu e pe scena, in muzica… Nu-mi amintesc sa ma fi gandit vreodata serios la vreun alt gen de cariera, de meserie…

Cum este să fii vedetă?
Din interiorul problemei, mie mi se pare un lucru absolut firesc, eu ma simt un om normal, desi sunt constienta ca lumea ma priveste altfel decat pe oamenii care trec zilnic pe strada, in anonimat. Eu am, insa, o viata asa cum are toata lumea: muncesc, iubesc, am visuri, am treburi de rezolvat, mananc, dorm, plec in vacante… Doar ca n-am un serviciu de la 8.00 la 16.00, ci am niste „ture” un pic mai flexibile, atata tot.

Care a fost apogeul carierei tale de până acum şi care este ţinta la care vrei să ajungi?
Imi place sa cred ca sunt inca in drum spre apogeu, nu vreau sa accept ideea ca am atins deja punctul maxim al posibilitatilor mele artistice, dar daca ne referim doar la ce-a fost pana acum, cred ca momentul cel mai frumos si onorant pentru mine a fost cand am obtinut, a treia oara consecutiv, titlul de „Cea mai buna cantareata”, la Gala Zece pentru Romania, anul trecut. Si asta m-a bucurat enorm, in primul rand fiindca premiile se dau pe baza votului publicului din toata tara, deci nu e alegerea subiectiva a unui juriu. Asta mi-a confrmat ca piesele mele ajung unde trebuie, la inima, la suflet.

De ceva vreme cochetezi şi cu televiziunea. Ţi-ar plăcea o carieră şi în acest domeniu?
Nu se pune problema, vreodata, sa renunt la muzica pentru televiziune. Emisiunile tv pe care le moderez sunt doar niste experimente artistice, niste completari ale carierei mele, niste pasiuni aditionale. Le accept numai in masura in care nu ma smulg de langa muzica. Eu sunt si voi ramane cantareata, deci orice altceva as mai face intre timp, va fi pur temporar, intamplator sau secundar.

Tu şi soţul său vă consideraţi rivali din punct de vedere profesional, având în vedere că lucraţi la două televiziuni concurente?
Nici vorba. Numai televiziunile sunt concurente, nu si noi. In primul rand, nu avem acelasi target, nu ne adresam aceluiasi segment de public neaparat, desi ambele sunt emisiuni de divertisment, ce-i drept. Si nu avem acelasi segment orar, deci nu ne luptam pe audiente in mod direct, ca asta ar fi fost un pic mai ciudat, sa zicem. Si, in plus, Catalin imi este cel mai bun sfatuitor, ma bazez pe experienta si pe intuitiile lui, ii cer parerea si ajutorul foarte des si ma sprijina fara ezitare.

De ceva vreme cochetezi şi cu televiziunea. Ţi-ar plăcea o carieră şi în acest domeniu?
Nu se pune problema, vreodata, sa renunt la muzica pentru televiziune. Emisiunile tv pe care le moderez sunt doar niste experimente artistice, niste completari ale carierei mele, niste pasiuni aditionale. Le accept numai in masura in care nu ma smulg de langa muzica. Eu sunt si voi ramane cantareata, deci orice altceva as mai face intre timp, va fi pur temporar, intamplator sau secundar.

Tu şi soţul său vă consideraţi rivali din punct de vedere profesional, având în vedere că lucraţi la două televiziuni concurente?
Nici vorba. Numai televiziunile sunt concurente, nu si noi. In primul rand, nu avem acelasi target, nu ne adresam aceluiasi segment de public neaparat, desi ambele sunt emisiuni de divertisment, ce-i drept. Si nu avem acelasi segment orar, deci nu ne luptam pe audiente in mod direct, ca asta ar fi fost un pic mai ciudat, sa zicem. Si, in plus, Catalin imi este cel mai bun sfatuitor, ma bazez pe experienta si pe intuitiile lui, ii cer parerea si ajutorul foarte des si ma sprijina fara ezitare.

A existat vreodată un moment în care ai regretat decizia pe care ai luat-o şi anume să devii cântăreaţă?
Absolut niciodata, asta imi place, asta ma reprezinta, asta sunt. Nu ascund ca am avut si momente mai grele uneori, ca fiecare artist din tara asta, dar niciodata nu s-a ajuns pana intr-acolo, incat sa-mi pun problema sa renunt la muzica. Asta e vocatia mea, fara muzica nici n-am idee cum ar arata viata, nu vad cu ce-as putea inlocui vreodata muzica in sufletul meu. Exclus.

Dacă n-ai fi fost artistă, ce altceva ţi-ar fi plăcut să faci?
Cum am spus, asta e un exercitiu de imaginatie foarte greu, fiindca de cand ma stiu, am cantat. Dar ca sa ne jucam de-a „ce-ar fi daca…”, sa zicem ca mi-ar fi placut sa fiu ghid la o agentie buna de turism, ca sa calatoresc in voie, in toata lumea. Sau sa fiu fotograf profesionist , de exemplu… Dar mi-ar fi placut sa fiu si actrita, in fond, fiindca poti avea acces la o experienta umana fabuloasa.

Acum a devenit aproape la modă să joci în filme. Pe tine nu te tentează un rol într-o telenovelă, ceva?
Din senin, nu ma tenteaza, dar am primit propuneri sa joc in telenovele, intr-una chiar mi s-a propus rolul principal, iar scenariul era foarte magulitor pentru personaj. Dar, dupa ce m-am gandit bine si am studiat conditiile de lucru, am refuzat, fiindca urma sa-mi petrec intreaga zi la filmari si ar fi trebuit sa renunt la multe proiecte muzicale sau, cel putin, sa le aman, ceea ce nici nu concep. Nu vreau sa-mi dezamagesc publicul care are atata incredere in mine si care ma iubeste.

Cum şi în ce mod s-a schimbat viaţa ta de când ţi-ai întemeiat o familie alături de Măruţă?
Viata mea s-a schimbat in bine, categoric. Am devenit mai organizata, mai calma, mai responsabila. Am invatat cum se imparte totul la doi, si zilele bune, si zilele mai putin bune, si vorbele, si gandurile. Ma simt mai iubita, mai sigura pe dragostea mea, mai pregatita sa infrunt viata, cu orice mi-ar oferi viitorul. Ma simt protejata.

Ce înseamnă pentru tine noţiunea de familie?
Familia nu e doar o structura casnica, e locul unde inveti sa renunti la orice egoism si la orice moft inutil. E o proba interesanta de viata, nu oricine face fata la ideea de familie, la modificarile de atitudine care apar o data cu casatoria. Unii clacheaza, dar eu sunt mandra ca, in cazul meu si al lui Catalin, familia ne-a facut mai atenti la detalii si la sufletul omului, ne-am simtit dintr-o data mai maturi, in sensul bun.
Câţi copiii vă doriţi?
Nu ne planificam copiii din punct de vedere numeric, cati va vrea Dumnezeu sa ne dea, atatia vom avea, inseamna ca atat meritam. Noi evitam sa facem planuri de genul „vrem fetita” sau „vrem baiat”, sau sa avansam vreun anumit numar de copii. In linii mari, ne dorim sa fim o familie normala, probabil cu doi copii, dar cifra asta nu inseamna nimic acum, decat o idee vaga, vom vedea ce ne aduce sansa…

Care sunt planurile tale din viitorul apropiat? Ce-ţi mai doreşti de la viaţă?
Imi doresc sa fiu mamica – asta fiindca tot m-ati intrebat de copii – si, in acelasi timp, sa tin pasul cu planurile muzicale pe care le am, voi lansa in curand un album nou, am si destule single-uri in proiect, gandim si niste videoclipuri frumoase… Imi doresc sa fiu, mai departe, aproape de publicul meu, sa nu dezamagesc niciodata, sa traiesc linistita, iubita, indragostita continuu de sotul meu, sanatoasa, inteleapta.

Apropo de Rm. Vâlcea, ai fost de mai multe ori aici. Cum ţi se pare oraşul şi oamenii de aici?
Mie imi este familiar spiritul oltenesc, sufletul sudului – stiti ca sotul meu e gorjean si am avut ocazia sa vin foarte des in regiunea asta, am fost fascinata intotdeauna de deschiderea pe care o au oamenii, de vioiciunea lor. In Rm. Valcea, imi plac strazile din centru, imi place linistea orasului, cumva discretia lui. Oamenii sunt destul de modesti si comunicativi. Ma simt acasa aici, revin intotdeauna cu mare placere.

Te rog să transmiţi un mesaj fanilor tăi din Râmnic.
Le multumesc din suflet ramnicenilor pentru cat de ospitalieri au fost intotdeauna cu mine. Le apreciez finetea si politetea, caldura si cuvintele pline de bunavointa, de admiratie care ma motiveaza sa merg mai departe. Va doresc sa va ramana in inima primavara asta, in gandurile voastre sa nu se scuture pomii de petale, niciodata…
Interviu realizat de Camelia Barbulescu
23 mai 2010