Cum a fost copilul Măruţă?

Energic, inventiv si extrem de vesel. Cand eram foarte mic, escaladam toate suprafetele din casa, eram în stare sa demontez aproape orice, alergam non-stop si stiam poezii lungi. In primii ani de scoala, Invatatoarea ma chema in prima banca de cate ori aveam inspectie de la partid, zicea ca sunt frumos imbracat pionier si am o fata „optimista”, de copil sanatos al patriei socialiste multilateral dezvoltate. Prietenii mei ramaneau prin bancile comode, in spate, unde fugeam si eu la putin timp dupa ce plecau inspectorii. Iar in rest, nu lipseam din nicio tabara, excursie, drumetie, ma interesa tot ce era nou, tot ce presupunea aventura, miscare.

Cand ai intrat în lumea showbizz?

Nu i-as spune neaparat showbiz, decat in masura in care noi, ca jurnalisti, promovam faptele din lumea artistica. In principiu, mediul in care m-am invartit a fost presa, mai exact in audiovizual. si asta a fost de la bun inceput – desi am absolvit Facultatea de Drept, ca un om serios ce sunt. Pe parcurs, s-au ivit oportunitati interesante si, cum gena curiozitatii si noutatii permanente continua sa ma domine, am zis „de ce nu?”. La inceput, ca orice tanar care-si cauta un drum, am tatonat terenul, apoi am vazut ca-mi place, ca ma reprezinta, ca am succes, deci am ramas in mass-media.

A cui creaţie este Măruţă?

Biologic si spiritual, sunt creatia parintilor mei, cei sapte ani de-acasa au pus baza, si-au spus cuvantul. Apoi, am devenit receptiv la tot ce se intampla dinamic sI bun in jurul meu si mi-a mers mintea continuu, am avut idei, am incercat sa fac ceva deosebit. Sunt, daca vreti, produsul propriei mele aversiuni fata de rutina, de blazare, de lucrurile prea comune. Si daca as fi ajuns sa practic magistratura, as fi cautat o specialitate mai deosebita, ceva inedit, ceva care sa fie o provocare continua. Nu suport vietile plane, uscate, banale.

Care a fost primul tău job?

Cand inca eram student la prima facultate, m-am angajat la un post de radio, voiam neap#rat sa am propriile mele venituri, sa nu depind de parinti. Ei imi dadeau bani, fireste, dar eu m-am incapatanat, de cand ma stiu, sa fiu total independent financiar. Tine de demnitatea mea. Bun, si deci, initial, am lucrat la un post de radio si, vazand ca ma descurc foarte bine, m-am gandit ca e pacat sa ma multumesc la acest nivel si am plecat catre televiziune. La inceput, am lucrat la TV Super Nova, dupa care am dat niste probe si am fost selectionat in „Trupa DP2”, la TVR. In paralel, lucram insa si la radio, la Activ FM. Pe fondul asta, am urmat a doua facultate, Jurnalismul, fiindca am realizat ca domeniul ma reprezinta total.

Ce işi dorea Cătălin cand era copil să devină?

Am trecut prin toate fazele, de la politist (dar din ala ocupat cu cazuri grele, ca-n filmele americane, mai degraba detectiv, cred), am vrut sa fiu inclusiv doctor, am vrut sa fiu sportiv si profesor de sport, dupa care, in adolescenta, mi-a fost din ce in ce mai clar ca merg spre Drept sau, in orice caz, spre facultati care tin de comunicare si de lucrul cu oamenii. Am stiut din frageda pruncie ca nu sunt genul care sa incremeneasca intr-un birou intunecos, intr-o uzina sau intr-un laborator, cu program de la 8.00 la 16.00.

De ceva vreme lucrezi cu televiziunea, este ceea ce vrei să faci şi în viitor sau ai alte gânduri?

Evident, in momentul asta al vietii mele, nu-mi doresc sa fac altceva, ma simt confortabil lucrand in televiziune, am deja experieta, nu am absolut niciun motiv sa ma gandesc a[ voi face un viraj catre alta profesie. Sigur, e bine sa fii pregatit de orice in viata, ma educ zilnic sa accept orice turnura ia destinul, lumea e intr-o continua miscare si nu se stie niciodata. Dar deocamdata, repet, televiziunea e mediul meu predilect, o pasiune extraordinara , sunt foarte multumit de cum merg lucrurile cu Happy Hour. Este, practic, a doua familie a mea.

Cum este Măruţă cel din spatele camerelor de filmat?

De ceva vreme lucrezi cu televiziunea, este ceea ce vrei să faci şi în viitor sau ai alte ganduri?

Evident, \n momentul #sta al vie]ii mele, nu-mi doresc s# fac altceva, m# simt confortabil lucr@nd \n televiziune, am deja experien]#, nu am absolut niciun motiv s# m# g@ndesc c# voi face un viraj c[tre alt# profesie. Sigur, e bine s# fii preg#tit de orice \n via]#, m# educ zilnic s# accept orice turnur# ia destinul, lumea e \ntr-o continu# mi[care [i nu se [tie niciodat#. Dar deocamdat#, repet, televiziunea e mediul meu predilect, o pasiune extraordinar# , sunt foarte mul]umit de cum merg lucrurile cu Happy Hour. Este, practic, a doua familie a mea.

Cum este Măruţă cel din spatele camerelor de filmat?

Nu cu mult diferit de ceea ce vedeti pe ecran. Mie nu-mi plac rolurile jucate cabotin, eu in emisiune sunt foarte natural, cine ma cunoste si in via]a personala poate sa confirme. N-am nimic de ascuns, de masluit, de pavoazat, vorbesc pe acelasi ton si in aceeasi termeni si in emisiune, si in viata mea personala. Si am aceleasi principii. Unii m-au acuzat ca fac tot felul de stratageme si figuri ca sa castig audienta, dar asta spun numai cei care habar n-au care e natura mea si cum sunt eu de fapt. In plus, eu chiar nu am nevoie sa fac tot felul de nebunii ca sa csttig audienta, fiindca Happy Hour ARE deja audienta, emisiunea e lider de piata de multa vreme.

Ce nu suporţi la tine?

Faptul ca am talentul sa fiu tot timpul ocupat, pe fuga, sa intru in criza de timp, sa raspund la o mie de telefoane. In general, convietuiesc bine cu mine insumi , nu ma plang prea rau, dar mi-ar placea sa fiu mai militros cateodata, sa fiu mai categoric, sa pot sa mai spun si „nu”, macar atunci cand e vorba de timpul meu liber, de dreptul meu de a fi alaturi de familie.

Ce nu iti place să faci?

Nu-mi place sa fiu blocat in trafic, sa pierd vremea in cluburi… In fine, ar fi multe de spus. Nu-mi place sa ma cert, nu-mi place sa fiu pus in situa]ia de a intra in polemica si dispute cu oameni care nu inteleg nimic din ceea ce sunt si ceea ce fac. Nu-mi place programul impus, nu-mi place ca, atunci cand merg intr-o vacanta, sa-mi faca prietenii program intensiv, sa ma alerge peste tot. Imi place sa savurez fiecare clipa, nu sa fiu zorit.

Ce urăşti la ceilalţi, la oameni în general?

In general, nu-mi plac persoanele fara simtul masurii, din toate punctele de vedere. Ma deranjeaz cei cu vicii evidente, cu comportament antisocial, dar si cei carora le intinzi un deget si ei iti iau toata mana. Adica oamenii pe care ii ajut, ei imi mai cer nu stiu cate favoruri, si ajut din nou si, intr-un final, cand nu mai reusesc sa le fiu de folos, se supara oricum. Mi s-a intamplat si asta. Si, nu in ultimul rand, ma deranjeaza duplicitarii, barfitorii, oamenii pe a caror discretie si devotament nu poti conta.

Cum este să fi „concurent” cu soţia ta, ţinand cont de faptul că lucraţi la televiziuni diferite, chiar rivale?

Noi doi nu ne consideram rivali. In televiziune, inclestarea se face si pe segment orar, pe gen de program etc. Ea are o emisiune saptamanala, la o ora mult mai avansata decat a mea, eu am emisiune zilnica, mai devreme. Dincolo de asta, e interesant oricum, fiindca vorbim mult pe tema emisiunilor si a tot ce presupune munca in televiziune, eu ma bucur ca si Andra a acceptat propuneri din partea televiziunilor, fiindca i se potriveste aceasta postura (desi ea nu va neglija niciodata muzica in favoarea mass-media, asta va spun cu certitudine – la ea, televiziunea e doar un experiment temporar, secundar, daca vreti). Nu, chiar nu exista probleme de rivalitate, nici macar in gluma.

Ce plan ţi-ai făcut pentru viitorul apropiat?

Asa, ca obiectiv general, imi doresc sa ma pot organiza mai bine, in asa fel, incat sa beneficiez de mai mult timp liber. Dar asta suna a utopie, eu am enorm de alergat si de lucru, in fiecare zi, cu exceptia weekend-ului, cand mai respir si mai evadez prin tara. Si apropo de asta, mi-am propus ca, in vacanta, sa plec cu Andra undeva cat mai departe, noua ne plac enorm calatoriile.

Despre orasul nostru ( Rm. Valcea ) ce parere ai ?

E foarte aproape de spiritul meu, practic si eu provin din aceasta parte de tara si gasesc multe particularitati comune intre Tg. Jiu (orasul copilariei mele) si Rm. Valcea. Imi place in primul rand viata culturala a orasului, imi plac oamenii, fiindca sunt foarte primitori, romantici, implicati in arta si in lucrurile de valoare. Am remarcat ca e un oras care se dezvolta continuu, si ca aspect, si ca servicii turistice oferite, apreciez foarte mult asta. Vin intotdeauna cu placere la Rm. Valcea – Si Andra la fel, stiu sigur.

Un gand pentru fanii din Rm. Valcea ?

Sunt incantat si onorat sa ma adresez publicului valcean, care e atat de receptiv la cultura, la umor, la progres in general. Astept cu placere sa ne revedem cu prima ocazie, pana atunci va doresc o vara suportabila, cu o vacanta de vis, binemeritata! Primiti cele mai calde ganduri din partea unui om care, desi sta si lucreaza in capitala, intotdeauna va fi atasat de acest colt de tara.

Interviu realizat de Camelia Bărbulescu
iulie 2010