Domnule Albulescu,va rog sa ne spuneti de ce ati ales sa urmati actoria?
– Vreau sa va spun ca este o profesie atat de grea ,incat as putea spune ca ea m-a ales pe mine si nu eu pe ea.Eu sunt doar un servitor in aceasta profesie,motiv pentru care imi doresc ca zi de zi ,ora de ora,cat timp voi mai vrea sa slujesc in continuare aceasta profesie.
Cand ati decis sa deveniti actor?

– Cand m-am decis sa fiu un om de cuvant sis a raspund increderii publicului.Atunci pot spune ca am devenit actor.Alminteieri eram doar un tip cumsecade,care invata si el un text,asa cum o fac atatia si atatia oameni minunati din aceasta tara si din acceasta lume.De aici si pana a ajunge un actor este cale foarte,foarte lunga,si este o calitate care atat de usor se pierde ,cum nu aveti idee. In permanenta trebuie sa te lupti cu aceasta calitate,o data dobandita, prin “votul” spectatorilor, sa o pastrezi mereu,mereu,chiar seara de seara.

V-ati fi vazut facand si altceva?
– Sigur ca da. As fi facut toate meseriile din lume.La inceput mi-ar fi placut sa fiu pompier si apoi multe altele.Imi pare rau ca nu am putut face Medicina ,imi mpare rau ca nu m-am tinut de mizica,pentru ca am o ureche muzicala buna,de aceea am facut mult timp si teatru radiofonic,acolo unde esti obligat sa zugravesti numai prin sunet cee ce urmeaza sa ajunga ascultator.Imi place foarte mult teatrul radiofonic pentru sa isi ca l-am definit ca dea seama ca l-am definit ca un creator :el pune contur,el pune culoare, el pune miscare…

Ce iubiti cel mai mult in viata,ce va place sa faceti in timpul liber?
– Indeletnicirea mea ca si a oamenilor pasionati de cee ace fac,cum se spune dedicati ,nu-mi permite sa am cee ace se spune timp liber.Daca la un moment dat ma duceam cu Amza Pelea si cu Marin Moraru la pescuit si ma uitam la undita, in acelasi timp,jumatate din preocuparea mea,in timpul pe care il petreceam pe acolo pe balta ,era catre indeletnicirea mea.La fel se intampla si cu chirurgii,la fel si cu profesorii,si/sau oamenii de justitie,avocatii cum sa-si faca pledoaria,judecatorii cum sa rezove un caz.Parerea mea ca oamenii dedicati nu au ceea ce se cheama timp liber si pur si simpluisi gasesc o alta ambianta in care ceea ce-l preocupa cel mai mult sa infloreasca ca plenar.Se intampla adesea sa ne gandim la o solutie si nu o gasim si o cautam si azi si maine si cateva zile la rand si dintr-o data zicem ,,uite domne”,asta e Solutia.este o cale inversa.Se intampala de multe ori ca solutia sa se gaseasca pe mine si nu invers .I se face mila si zice ,,hai sa-l luminez pentru Dumnezeu sis a I se faca lumima”.
Va considerati un om deosebit fata de celelalte persoane ,avand in vedere statutul dumneavoastra de vedeta ?
– Depinde cum definiti dumneavoastra pe ,,ceilalti”. Nu sunt cu nimic deosebit fata de orice om care are o indeletnicire ,care de multe ori este adevarat,poate fi artistica.Daca o femeie impunge cu acul, care trece printr-o tesatura poate fi considerat un gest artistic.Felul in care un om face cel mai comun gwst poate sa constitue in el un crampei de unicitate ,care sa para ca e artistic.Deci depinde cum sunt ceilalti.

Exista vreo diferenta intre perioada dinainte de 1989 si acum,in cee ace priveste teatrul?
– Sigur ca da.Exista o singura deosebire esentiala.Inainte,noi,cei din teatru,ca si ceilalti cu indeletniciri de expresie,precum pictorii scriitorii,muzica rostita cu vorbe,nu neaparat cea simfonica,trebuia sa fim foarte atenti cee ace spunem publicului ,pentru ca exista riscul sa fim stransi de gat,impuscati sau arestati.Aceasta punte cu publicul nostrum a functionat extraordinary.Dupa cateva luni de la evenimentul din decembrie ’89,lucrurile au cunoscut o schimbare.Atunci aveai voie sa spui orice pe scena sis a arati orice pe scena,cee ace a fost o surpriza foarte mare pentru cealalta jumatate .O perioada de un an,un an si jumatate,foarte putina lume mia intra intr-o sala de teatru.Spectacolul era in strada.In strada era sange,mortul era mort.Era o realitate cumplita.Dar dupa un an,un an si jumatate ,acest minunat public a spus ,,multumesc frumos ,dar dati-mi inapoi metafora despre moarte”.Este foarte greu sa vad atata sange,atata moarte,atata mizerie ,-cu ghilimelele de rigoare –omeneasca.Eu dspart in fel si chip ,,mizeriile’’.Printre aceste mizerii se afla si acest gen de mizerie omeneasca .Mizeria gandita,conceputa dinainte,cu o oarecare insistenta ,ca sa-si pastreze caracterul de mizerie.Mizeria in mod normal in lume ,este trecatoare .Este trecatoare prin faptul ca se naste ,imbatraneste,moare putrezeste.Mizeria de tipul omenesc nu are aceasta cale naturala.Ea pe sine se renaste din sine.Avem o sansa extraordinara –noi ce de pe pamantul –avem un public extraordinar de talentat,intelligent ,extrem de rabdator ,public care stie cum se schimba teatrul ,pentru ca se schimba si publicul .Generatiile sunt in continua miscare.Lumea spectacolului din Romania este atat de dinamica ,incat este in stare sa preia cu gust numai ce ii place.Iar noi suntem obligati sa-i oferim ceea ce isi doreste ,altfel nu mai este interesat de teatru.Daca primeste ce se asteapta ,el trebuie sab age mana in buzunar ,sa scoata –o data pe luna-niste bani poaate si pentru un prieten de-al lui sau poate chiar si pentru parinti.Acesti bani sunt pentru a cotiza pentru bucuria lui.Bucuria se cumpara ,nu se capata niciodata gratis.Orice bucurie se cumpara.Nu intodeauna cu bani.Ce biune ar fi daca s-ar putra cumpara numai cu bani! La varsta mea de 75 ani,gafai ,si nu stiu cum sa fac sa tin pasul cu ei,ca orice lucru pe lumea asta ,esti terminat .Eu nu pot sa spun “mai ,tu stii cine sunt eu ,stii ca am jucat in 75 de filme ,ca am 70 si ceva de spectacole…?’’Pot sa –mi raspunda ,,vezi-ti mosule de treaba ,mori linistit”…Eu nu pot sa traiesc fara teatru,fara indeletnicirea actoriceasca ,o indeletnicire care uneori se poate numi arta,tocmai prin votul si aplauzele publicului.
Care a fost rolul care v-a impresionat cel mai mult?
– Din pacate intrebarea este pusa la trecut,eu ,eu in schim o sa iti raspund la viitor.Rolul care ma impresioneaza deja este un rol pe care urmeaza sa-l joc la Teatrul National.In toate celelalte roluri pe care le-am jucat am dat tot ce am avut din mine ca sa fiu cel mai bun.Dar eu nu pot sa spun asta,pentru ca numai publicul are acest drept .Exista o dinamica a gustului personal.Visul meu cel mai adanc este ca un spectator,impreuna cu sotia ,sa mearga la teatru,sa vada piesa,apoi sa se duca acasa,ea sa spuna,,dar ce minunat a fost Albulescu!’’.Iar el sa spuna ,,aiurea,a fost un idiot!’’,iar pentru asta barbatul sa nu mai primeasca ciorba calda o saptamana.Diversitatea de gust este singura dinamica a devenirii noastre in mod real.
Ce parere aveti despre orasul Rm Valcea?Un gand pentru valceni…
– Cel mai frumos gand din lume,farad oar si poate.Orasul mi se pare surprinzator de occidentalizat.Am vazut curatenie,am vazut oameni foarte bine imbracati.Am avut prilejul de a ma plimba cateva minute prin oras.Wra o curiozitate.Pe vremuri era o obligatie.Doamna Lucia Sturza ,de la Bulandra,mergea cu trupa dansei si intr-un oras ca acesta lua toate fetele,le urca intr-o trasura sa vada lumea ca au venit artistele in oras.Nu cu gandul acesta –marturisesc-am iesiy la plimbare prin Ramnic.Ramnicul este cee ace se cheama a fi un adevarat oras.
Interviu realizat de:Raul Baiasu
Adaptat de:Camelia Barbulescu
Interviu realizat cu sprijinul d-lui Patrascu Gheorghe,manager S.C ART STIGMA S.R.L-agentia de impresariat artistic ,,CARABUS’’ Rm Valcea
aprilie 2009
foto : Catalin Colniceanu