România de legendă

Mi-am adus aminte de acest text descoperit și publicat în 2015. Nu-mi vine să cred cât de actual este:
Un individ cu traume şi cu răni sufleteşti va crea o familie traumatizată. Iar o familie traumatizată va crea o naţiune la fel. România este o naţiune traumatizată, şi singura cale de vindecare este vindecarea de traume a individului.

Până când nu ne aplecăm individual asupra noastră, vom ridica privirea în sus, aşteptând lideri, conducători cu puteri supranaturale, care să ne salveze. Dacă există astfel de lideri, vă asigur că ei acum fac o treabă foarte bună în familia lor, în afacerea lor, în viziunea lor despre ce îşi doresc în viaţă.

Niciunul dintre ei nu e atât de tâmpit încât să se sacrifice. Și pentru cine? Pentru oameni depresivi şi lipsiţi de stimă de sine, care se urăsc pe sine şi care își urăsc propria naţiune? Oameni care se distrug în fiecare zi şi şi-au distrus şi ţara? Orice lider competent ar apărea acum, ar fi sfâşiat în bucăţele. Dacă ar reprezenta tinerii, i-ar sări babalâcii în spinare. Dacă ar reprezenta antreprenorii şi întreprinzătorii cu iniţiativă, i-ar sări bugetarii şi socialiştii în cap. Dacă ar spune că familia şi căsnicia sunt importante, ar fi acuzat că e împotriva minorităţilor sexuale, şi dacă ar spune că e ok să faci ce vrei cu corpul tău, ar fi acuzat că e mason american de gradul 78 care vrea să transforme România în Sodoma.

Nu există cale să mulţumeşti un popor în care indivizii se urăsc pe sine şi tot ce îi înconjoară.
Noi trăim iadul în inima noastră, şi până nu ne confruntăm cu iadul din noi, până nu recunoaştem că avem conflicte interioare grave şi suntem la fundul prăpastiei în privinţa încrederii în noi înşine, nu va exista raiul pentru noi, nici ca indivizi şi nici ca naţiune.
Dacă vrem ca România să devină ţara aia despre care zice legenda, primul pas este să aducem lumina în întunericul din sufletul nostru.
Şi atunci, abia atunci, când omul este vindecat şi fericit, când şi familia lui e la fel, şi naţia română va ieşi din întuneric.
Doar atunci.
Şi, în timp ce poate mi-ai da dreptate, tot te mai gândești: ”Da, dar țara a fost confiscată. Da, dar există grupuri de interese. Da, dar mai bine să plecăm în afară că acolo e mai bine.”
Exact cuvintele unei victime. Orice, doar să nu îți asumi responsabilitatea. Cum ai putea să faci o schimbare când alții au făcut și au dres?

Să urăști pe cineva din exterior, care ai impresia că face sau a făcut rău ție și națiunii, e ca și când ții un cărbune încins în mână ca să arunci în celălalt. Tot tu te arzi! E ca și când înghiți otravă și aștepți să moară celălalt.
Ura și victimizarea sunt exact rădăcina bolii de care îți vorbesc.
Devino responsabil pentru micul tău colțisor în care ai putere, fă lucrurile cu compasiune, răbdare și iubire pentru tine, dar și pentru ceilalți. Că și ei suferă, stai liniștit!
Așa începe vindecarea.
Cu respect și răbdare,
Pera Novacovici

Articol de: Ana Hodobet
Mai 2025