Da, stelele nu mor. Ele se transformă.
Când vorbim despre moartea stelelor ne imaginăm că acestea dispar, fie lent, fie într-o explozie gigantică. Dar nu este așa! Stelele nu dispar ci se transformă, în funcție de cât de masive sunt, în alte tipuri de stele sau obiecte mai exotice, cum ar fi nebuloase sau găuri negre.
Am o prietenă foarte bună care a plecat în Italia la studii. Treizeci și ceva de ani, frumoasă, inteligentă. După cum spuneam prietenă bună. “Bună”! Ca să-și poată susține plata studiilor, lucrează part-time la o fimă de construcții, ca asistentă personală a directorului general. Nimic nu ajunge la director fără să treacă pe la ea. Nici curierii. O mulțime de curieri, cu o mulțime de pachete, facturi și comisioane. Și-am să prezint numai trei dintre ei:
Primul curier, un marocan, i-a adus într-o zi un buchet de flori și a invitat-o la cină. Ea i-a spus că lista de așteptare e lungă de trei luni. El a rugat-o frumos să-l pună pe listă. Ea a zâmbit. Atât.
Al doilea curier, un indian, i-a adus un cadou dintr-un loc exotic unde fusese el în excursie, și a invitat-o într-o după amiază la o cafea. Și el a primit tot răspunsul cu lista. El n-a mai zis nimic.
Al treilea curier, un român, a doua sau a treia oară când a venit la firmă, îi zice brusc: “Auzi, când îmi dai o cafea?” Ea a rămas câteva secunde fără glas, nevenindu-i să-și creadă urechilor! Apoi i-a arătat automatul de cafea, a zâmbit scurt și l-a dat afară. Evident, siguranța debordantă a curierului român nu a pălit o dată cu acest refuz. Spre prețuirea camarazilor lui, probabil.
După cum spuneam, stelele nu dispar ci se transformă, în functie de mărimea lor. Stelele mici trăiesc mai mult, iar stelele mari mai puțin, dar mai intens. Puțini se uită însă la o gaură neagră și observă steaua care a stralucit odată acolo.
N.B. Ce credeţi, care dintre cei trei a purtat mască şi mănuşi pe parcursul conversaţiei?

Articol de Ana Hodebetz – iulie 2020