Violența
Astăzi intenționam să scriu aici despre violența domestică. Gravă, foarte gravă situația în România. O să revin asupra acestui subiect pentru că tocmai am citit la Radu Hossu pe pagină rîndurile următoare, pe care trebuie neapărat să le citească foarte mulți, tocmai pentru că așa ceva nu are voie să treacă neobservat și nepedepsit:
Am depus plângere la Poliția Brașov în această seară împotriva unui individ care a filat-o pe Flavia, m-a șantajat că pentru binele familiei mele ar fi bine să mă sinucid.
Acestă persoană mi-a demonstrat în privat că îmi cunoaște adresa, mi-a detaliat cum își făcea Flavia cumpărăturile și cum și unde parchează, dar și faptul că „vor avea ei grijă de ea cât timp sunt eu plecat” (cel mai probabil se referea la Ucraina).
Există indivizi care mă hărțuiesc online și propagă falsuri despre mine în fiecare zi (nu exagerez de niciun fel), tocmai pentru a încerca să-mi distrugă voința de a continua. De a continua să vorbesc despre crimele de război de acolo, despre atrocitățile comise de armata teroristă a criminalului de război Vladimir Putin.
Nu am pe nimeni în spate, sunt doar un băiat de la mine de acasa care a avut nebunia sau curajul sau determinarea sau cum vreți voi să-i spuneți, să se ducă în linia frontului în calitate de corespondent de război și voluntar pentru a ajuta oameni care suferă. Oameni ca mine și ca tine. Nimic mai mult, nimic mai puțin.
Pentru cei care cred că ce vorbesc în spațiul online nu are efecte în viața reală, se înșeală. Cele două sunt foarte interconectate. Eu nu am pe nimeni în spate. Nu am pile, relații, cumetrii cu șmecheri din sistem care să mă apere sau să mă protejeze în vreun fel.
Poate până aici sună a lamentare, însă nu, nu mă voi opri să lupt, așa cum știu eu, cu ajutorul vostru, pentru lucruri care sunt apartinice, cum ar fi demnitatea, libertatea și viața. Fie că e vorba de Ucraina, fie că e vorba de România.
Sper sincer in IPJ Brașov, care a făcut un lucru foarte bun prin reținerea acelui individ care și-a bătut soția în fața copilului. Îmi dă speranță că există instituții care împotriva valului de impostură și lipsă de profesionalism, încearcă să-și facă treaba cu onoare. Asta îmi dă speranța că și în cazul meu, cel vinovat de hărțuirea mea și a familiei mele să fie pedepsit pentru faptele sale care realmente mi-au produs o stare de teroare (puneți-vă un pic în locul meu și uitați-vă la iubita voastră și la copilul vostru și o să vă dați seama cam ce am putut trăi).
N-am nevoie nici de milă și nici de compasiune, pentru că tot ce fac, fac din crez. Ce am avut nevoie acum a fost să pot să spun public asta, să știți că „războinicii de tastatură” produc efecte în viața reală și efectele pot fi unele mult mai grave decât ceea ce am descris eu acum, aici. Am nevoie doar să știu că nu sunt singur și că dacă vreodată mi se va întâmpla ceva (ceea ce nu este exclus) să știți că nu a fost un „simplu accident”.
Și mai am nevoie să știu că suntem mai mulți care avem curaj, în ciuda tuturor amenințărilor și intimidărilor care au unicul scop să ne închidă gura, nu vom renunța.

Articol de: Ana Hodobet
Iunie 2025