Programul de i-naugurare a sediului Teatrului Anton Pann a fost unul care a căutat să pună în valoare posibilităţile tehnice şi ambi-entale excepţionale ale noii clădiri a teatrului şi să atragă cât mai mulţi iubitori de teatru, dar şi curioşi converti-bili în consumatori de teatru, în acest nou spaţiu. Progra-mul a cuprins trei săptămâni de spectacole. Spectacole ale teatrului gazdă (printre care o premieră), concerte şi specta-cole invitate. Chiar a doua zi după inaugurarea oficială, maestrul Radu Beligan a con-cretizat prin prezenţa sa, prin spectacolul conferinţă Confe-siuni despre viaţă şi teatru şi prin aprecierea deosebită pe care a exprimat-o la adresa noului spaţiu teatral, ideea de valoare şi standard artistic pe care a intuit că şi-o doreşte conducerea teatrului.
În cadrul acestui program generos a fost invitat şi un spectacol al Teatrului Lucia Studza Bulandra din Bucureşti, respectiv Sorry al dramaturgului rus Alexandr Galin. De fapt este vorba de o coproducţie a teatrului bucu-reştean cu UNITER (Uniunea Teatrală din România).
Dorinţa conducerii teatrului vâlcean a fost să prezinte publicului un spectacol de teatru realizat după toate regulile artei şi producţiei teatrale şi nu un spectacol de turneu realizat în grabă, după cum adesea se pot vedea în oraşul nostru. A fost ales Sorry pentru că este un spectacol important al unuia din cele mai prestigioase teatre din ţară (directorul Teatrului Anton Pann, Adrian Roman, a mărturisit că are o slăbiciune deosebită pentru acest teatru bucureştean ale cărui spectacole le urmărea cu încântare din fragedă tinereţe). Alte motive determinante au fost autorul, un renumit dramaturg rus de mare succes, Alexandr Galin şi unul dintre cei mai impor-tanţi regizori ai momentului, Yuriy Kordonskiy, regizor rus care trăieşte şi lucrează acum în Statele Unite. Dar, probabil, cel mai important argument al invitării acestui spectacol în faţa spectatorilor vâlceni au fost cei doi actori din distribuţie: Mariana Mihuţ şi Ion Caramitru. Mariana Mihuţ a obţinut prestigiosul premiu UNITER la Gala din anul 2005 pentru interpretarea personajului Inna Rasadina din acest spectacol.
Bucuria cu care a fost primit spectacolul şi cei doi actori de către publicul prezent a confirmat alegerea bună făcută. Ion Caramitru a spus după spectacol: Chiar dacă vă va surprinde ceea ce spun acum, trebuie să ştiţi că aţi asistat la cea mai bună reprezentaţie cu Sorry pe care mi-o amintesc. Ne-am simţit excepţional pe scena Teatrului Anton Pann şi am constatat că aveţi un public de calitate care ştie să asculte, să vadă şi să simtă un spectacol de teatru bun.
Imediat după sosirea celor doi importanţi actori, Ion Caramitru a făcut un tur al teatrului, ghidat de amfitrionul Adrian Roman, de la demisol până la terasa de la nivelul superior. A admirat toate spaţiile vizitate (a zăbovit uimit în unele dintre ele), fiind impresionat de Sala Studio, de Sala Mare, de cabine şi de dotarea tehnică. Sunt total surprins de acest nou teatru – a declarat domnia sa. Nu mi-aş fi închipuit că se poate face aşa ceva în România de astăzi când altele par a fi priorităţile şi mai toate aceste priorităţi sunt neculturale, ca să nu spun anticulturale. Cât a costat construcţia teatrului? Nu, staţi că vă spun eu: 15 milioane de euro! Aflând că totul a costat mai puţin de 5 milione de euro, Ion Caramitru a fost uimit. Sunt uimit de aceste costuri pe care mi le spuneţi. Sunt în temă, pentru că în această toamnă vor începe lucrările de refacere a Teatrului Naţional şi costă enorm. Aţi realizat un lucru excepţional!Aveţi o scenă care permite realizarea a unei largi tipologii de spectacole şi puteţi invita aproape orice spectacol aici. Şi Sala Studio este minunată.
Acustica Sălii Mari mi s-a părut perfectă. Sigur şi spec-tatorii au as-cultat cu multă atenţie şi a fost o linişte perfectă, dar o linişte încărcată de tensiunea benefică a receptării unui spectacol.
Ion Caramitru este actor de teatru şi film şi regizor. A fost ministrul Culturii între anii 1997-2000 şi director al Teatrului Bulandra între 1990-1993. Este preşedinte al UNITER din 1990, iar în prezent este directorul Teatrului Naţional din Bucureşti. A participat la revoluţia română din 1989, fiind printre cei care au cucerit Televiziunea Română în 22 decembrie 1989. Alături de Mircea Dinescu a anunţat la televiziune căderea regimului Ceauşescu. A fost membru în Consiliul Frontului Salvării Naţionale, apoi în Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională, unde a ocupat funcţia de vicepreşedinte. A jucat în peste 40 de filme realizate în România şi în studiorile cinematografice din străinătate. Printre rolurile remarcabile realizate în teatru se numără Hamlet, care a fost considerat foarte recent de ziarul britanic The Times printre cei mai buni 5 interpreţi din istoria ultimilor 50 de ani la nivel mondial. De altfel, cu prilejul prezenţei la Râmnicu Vâlcea, spectatorii au putut cumpăra în foyer proaspătul volum (cu dedicaţie din partea actorului) apărut: Cu Ion Caramitru de la Hamlet la Hamlet şi mai departe de reputatul critic teatral Mircea Morariu.
Trebuie să faceţi spectacole pentru publicul tânăr. Tinerii reprezintă viitorul teatrului. Căutaţi texte de teatru bune care să-i intereseze şi care să-i motiveze să vină la teatru. Sunt gata să vă ajut în calitatea mea de director general al Teatrului Naţional şi de preşedinte UNITER. Vom găsi, sunt sigur, proiecte interesante în care putem colabora ­– a mai spus Ion Caramitru.
Din păcate cei doi minunaţi actori au trebuit să plece repede spre Bucureşti după spectacol. Ion Caramitru avea avion spre Paris în câteva ore. A doua zi la prânz trebuia să participe la Biserica românească din Paris la înmormântarea lui Paul Barbăneagră: Am venit la Râmnicu Vâlcea pentru că m-aţi invitat la un moment excepţional, inaugurarea unui teatru, altfel ar fi trebuit să amânăm spectacolul. A murit cel mai bun prieten al meu, Paul Barbăneagră (unul din cei mai importanţi oameni de cultură români trăitori la Paris, prieten cu Mircea Eliade cu care a realizat şi un film remarcabil, film unic ce prezintă personalitatea marelui Eliade). Paul Barbăneagră a fost mentorul şi prietenul meu. Influenţa lui asupra mea a fost decisivă. Datorită lui am ajuns să fac teatru. Este o mare pierdere pentru mine, dar şi pentru cultura românească.
Actriţa Mariana Mihuţ ne-a spus: Aveţi o minune de teatru şi un public deosebit. Aveţi grijă de acest teatru şi vă doresc din tot sufletul să faceţi spectacole minunate pe această scenă.
Reportaj realizat de
Adela Radu Noiembrie 2009